Marius Tuca: Ceasul de betie

Dupa ani de zile
in care mi-am trait viata
contra-cronometru,
intotdeauna
sub presiunea timpului,
haituit de secunde,
minute si ore,
incet-incet
m-am transformat
intr-un ceas.

Trupul meu,
aidoma unui mecanism
de ceasornic,
a inceput sa masoare
chiar el timpul,
dupa ce ani de-a randul
a fost biciuit fara mila
de scurgerea deliranta
a vietii si a lumii.

Si, odata ce am ajuns aici,
ca orice ceas care se respecta,
am inceput sa inteleg
timpul
din perspectiva celui care
il masoara
si nu-l mai traieste.

Atatia ani traiti
cu pistolul la tampla,
avand pe teava
glontul timpului,
m-au transformat
intr-o faptura-ceas,
pentru care secundele si anii
nu mai inseamna nimic,
pierzandu-se undeva
intre orele exacte
sau intalnirile programate.

O faptura-ceas
care-si masoara viata
fara sa mai aiba timp
s-o si traiasca.

Anii parca s-au scurs
ca o noapte de betie,
din care n-am inteles
mare lucru:
amintiri tulburi,
comprimate si amestecate,
fara sa mai stii cand
si, mai ales, ce
ti s-a intamplat,
cu atat mai putin
data la care ele au avut loc!
O noapte de betie
inceputa in copilarie,
adolescenta, maturitate
sau pe undeva
intre aceste varste,
doua varste, trei varste?,
o noapte de betie
avand ca singura certitudine
dimineata in care ne-am trezit.

Si, daca dupa noaptea asta
ai avea suficient curaj,
probabil ca te-ai intreba
cine esti,
ce cauti pe-aici
si, mai ales,
cine sunt astia
din jurul tau,
ca parca la inceputul
bairamului nu erau ei,
ci cu totul altii.

Si cand te gandesti
ca ultimul chef
dinainte de acel decembrie 89
l-am trait intr-o lume cenusie,
in care banda unui magnetofon
Maiak 203 sau 205
tinea loc de ceas!
Timpul parca incremenise
sau murise
si atunci ceasurile
nu-si mai aveau rostul.
Era vremea
cand un brifcor, un Kent
sau un "te iubesc"
aveau un cu totul
alt gust si rost
decat astazi.

De asta lumea se intreaba,
fara sa faca
filozofia timpului:
cand era mai bine
sa fii ceas?
Atunci, cand timpul murise
si ceasul din noi
nu mai avea sens,
sau acum,
cand ceasul din noi
nu mai masoara nimic?

Tic-tac, tic-tac...

(Sursa : Jurnalul National)