Dupa atata amar de vreme in care numai minusuri gaseam sistemului sanitar romanesc si spitalelor constantene, iata ca am avut si motiv de mandrie, cand cu operatia acelei tumori de 40 de kilograme, extirpata la Constanta de doctorul Mircea Patrut. Si asta in conditiile in care pacienta declarase ca fusese refuzata pe galantarul multor cabinete ale unor medici de renume, din Bucuresti si nu numai. Mi s-a parut execrabil comportamentul acelora despre care se vorbea si care i-au spus pacientei ca oricum are in corp numai cangrene si alte asemenea grozavii, dupa principiul unei franchete greu de inteles intr-o lume medicala croita pana acum dupa ideea de a proteja pacientul si din punct de vedere psihic, nu doar fizic. Si pe cat de execrabil s-au purtat medicii romani la care femeia a apelat, pe atat de frumos mi s-a parut gestul medicului constantean care, desi nu-l cunosc, m-a facut sa ma simt mandra ca avem si noi, in Constanta, medici care chiar salveaza vieti. Este nevoie si de astfel de persoane, pentru ca ne-am cam saturat cu totii de spagi, lipsa de chef din partea personalului medical, dezinteres si alte pete negre. E reconfortant sa vezi ca se poate si altfel, ca unora chiar le pasa si ca nu a disparut cu totul acea nebunie care nu trebuie sa lipseasca nici unui medic, acel curaj de a merge inainte in orice conditii si asumandu-si toate riscurile, pentru a salva viata unui om. Poate e o perspectiva idealista. Poate este asa si pentru faptul ca realitatea nu ne prea ofera ocazia sa ne "lovim" intr-un mod placut de astfel de cazuri. In rest, sanatatea este, la noi, la pamant. Astfel de cazuri singulare nu pot spala rusinea unui sistem sanitar care este realmente la pamant, nu pot compensa cazurile periodice de ambulante care nu ajung sa acorde un prim-ajutor iar, daca ajung, sunt neechipate sau - culmea - sunt atat de vechi incat nu li se deschide usa... Sunt totusi baloane de oxigen ce ne dau sperante ca nu tot sistemul e canceros, ca aceasta cangrena a dezinteresului nu este generalizata intr-un domeniu ce ar trebui sa aiba alte prioritati, intr-un domeniu unde omenia ar trebui sa primeze in fata foloaselor materiale.