Nu poti sa nu te intrebi ce vrea Mircea Geoana cand zice ca vrea sa devina prim-ministru. Nu poti nici macar sa zici "lasa-l in pace, asta vrea el sa se faca atunci cand o sa fie mare, are timp sa-i treaca". Nu, pentru ca Geoana vrea sa se faca prim-minstru chiar de acum sau, in fine, imediat dupa 10 septembrie. Se mai practica pe la scoala, macar in primul an, ca invatatoarea sa-i intrebe pe copii ce vor sa se faca atunci cand vor fi mari. "Doctorita", raspunde eleva silitoare si, imediat, urmeaza intrebarea "de ce". Eleva in cauza stie: "Ca sa ii ajut pe oameni". Iar altcineva din fundul clasei va adauga: "Ba ca sa iei spaga". In cazul lui Mircea Geoana, cel care vrea sa se faca prim-ministru, raspunsul e altfel. Mircea Geoana are un raspuns la persoana a treia: "pentru ca functia de prim-ministru este una la care liderul unui partid trebuie sa se inscrie". Cu un raspuns ca acesta, Geoana poate sa se recunoasca aruncat oarecum conjunctural intr-o astfel de dorinta a prim-ministeriatului. Adica, n-o fi vrand omul musai, dar n-are incotro. Si de ce n-ar avea Mircea Geoana incotro? Unu: pentru ca esaloanele inferioare ale PSD se arata tot mai nemultumite de conducerea centrala si fac presiuni pentru o revigorare a imaginii, destul de estompate acum, a partidului si pentru revenirea la guvernare. Doi: pentru ca fostul lider Adrian Nastase ii sufla din ce in ce mai fierbinte in ceafa, o revenire a acestuia avand vizibil sustinerea cel putin a unui Sorin Oprescula Bucuresti si suficient suport in teritoriu. Trei: pentru ca a fost pur si simplu pus in fata unui fapt implinit, a unei decizii luate, peste capul lui, intr-un grup de influenta din interiorul partidului, el nedovedind nici pana acum ca ar putea controla activitatea unor astfel de grupuri. Patru: pentru ca el insusi a inteles ca e timpul sa faca ceva, dupa ce nu i-a iesit mare lucru cu reformarea partidului si dupa gustul amar lasat de nereusita actiunii de demitere a lui Traian Basescu, in incercarea de a-si justifica pozitia de presedinte de partid. In oricare dintre dintre aceste situatii, Geoana fi trebuit sa preia, mai de buna-voie mai silit, sarcina de a duce un sfarsit - bun sau rau - toata actiunea de acum a initierii motiunii de cenzura si a formarii guvernului. Pentru ca miza este pastrarea pozitiei de lider. Ceea ce poate sa insemne ca numai de dorinte nu poate fi vorba. Ci mai curand de spaime. Si doar la spaima nu-ti mai masori riscurile. Fiindca Mircea Geoana risca acum totul.