Zicea la un moment dat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane ca una dintre cele mai mari probleme cu care se confrunta tara noastra este secularizarea societatii, pierderea referintelor la Dumnezeu si valorile religioase si limitarea existentei la forma biologica. Si cum ar putea fi altfel, din moment ce aplecarea catre laic este "predicata" mai intai de toate de catre fetele bisericesti, prin comportament, si evident observata si preluata uneori involuntar si de catre credinciosi, chiar si de catre ultimii credinciosi sadea care mai vietuiesc in Romania? Trecand peste faptul ca nu este cu nimic noua aducerea in discutie si dezbaterea acestei probleme, nu pot sa nu remarc sabloanele folosite de oamenii bisericii cand vine vorba sa comenteze starea religioasa a natiunii. Nu doar Patriarhul Daniel se leaga de concepte in loc de a aborda concretul si problemele societatii romanesti din punct de vedere religios. Cam asa fac toti inaltii prelati, fie ei ortodocsi sau catolici. Sablon sau nu, secularizarea pare a fi totusi o problema, atat de importanta insa incat e "rezolvata" doar la stadiu declarativ. Fiecare e ocupat cu actiuni concrete prin care sa se afirme la inceput de drum, prin care sa ia ochii mass-media sub aparenta unor gesturi bisericesti. Cam ca implicarea in situatia din Basarabia, cu reactivarea celor trei episcopii. N-as vrea sa insinuez ca aplecarea catre spiritualitatea religioasa a fratilor de peste Prut nu denota curaj si interes sincer catre soarta romanilor (oriunde ar fi ei), insa impresia mea sincera este ca acest gest a venit prea direct, prea repede in activitatea noului nostru Patriarh. Pare mai degraba manat de dorinta de a intra in istorie prin imbogatirea CV-ului cu o actiune serioasa ce ii aduce beneficii serioase de imagine si care as zice ca trebuia gandita serios inainte de a fi demarata. Cat timp a avut IPS Daniel sa se consulte si cu factorii politici in scurta sa cariera de patriarh nu stiu, cert este ca actiunile lui au contribuit serios la o cearta romano-moscovita, la reactii pur rusesti ale lui Voronin si tot felul de critici ce au luat amploare si, in lipsa unei strategii serioase, nu stiu cum vor fi aplanate doar de catre cateva fete bisericesti, teoretic neexperimentate in planul relatiilor internationale in acest moment. Totodata, patriarhul forteaza sprijinul autoritatilor romane ce aveau, zic eu, si alta treaba acum decat sa se implice intr-un scandal ce mai putea astepta, asa cum a facut-o si pana acum. Nu consider ca prin atragerea de atacuri, scandaluri si alte comportamente pur laice se completeaza o carte de vizita a unui om al lui Dumnezeu ce critica secularizarea, dar la fel de adevarat este ca... incurcate sunt caile Domnului!